Skip to content

Să nu uităm armăsarii noștri

Majoritatea mănăstirilor de la Muntele Athos au fost construite de țările române (Moldova, Țara Românească), prin domnitorii acestora și marile familii boierești, fiind apoi refăcute tot de ei după desele jafuri ale năvălitorilor, reparate și susținute financiar cu materiale și meșteri. La fel s-a întâmplat și cu lăcașurile de cult din Israel. Cei mai destoinici au fost Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, cei din familiile Brâncoveanu, Mavrocordat, Cantacuzino etc. Oare de ce nu sunt făcute cunoscute aceste fapte atât intern, cât și internațional, de către instituții precum BOR, MAE, cei de la Învățământ, Cultură și Culte, Turism? Eforturile făcute de țările române au fost imense, cu prețul nerealizării unor mari construcții interne comparabile cu cele din alte țări: catedrale, universități, căi de comunicații etc. În timp ce alții își ridică orice fleac la rang de realizare epocală, noi ni le trecem sub tăcere, lăsându-i pe alții să și le asume. Adică, alții fac din țânțar armăsar, iar noi facem din armăsar gloabă. Dreptu-i oare?

Blind spot

The concept of blind spot can be used to define a category that contains neglect of some factors, omissions, fixed ideas, wedged in the project, routine, resistance to change, lack of creativity in general, managers surprised by the evolution of realities (in while managers does not see them because they placed or have been placed in the blind spot, the events follow each other too quickly, events about which managers are not informed in a timely manner or not know how to interpret indicators received and react appropriately). Blind spot has high entropy and reduced information, that is a result of ignorance on a particular phenomenon, system or process at a specific time. It follows that it can be reduced by reducing entropy (transforming it into information), that is, by increasing the knowledge, training, networking, organizational and managerial restructuring (BPR – Business Process Reengineering), ITC etc. Treating blind spot has as consequences introducing of new marketing solutions, policies and strategies of individuals and authorities, encouraging intermodal transport, developing and promoting sustainable mobility, and even education of market demand.

Unghiul mort

Conceptul de unghi mort poate fi utilizat în definirea unei categorii care să conțină fapte de neglijare a unor factori de influenţă, omisiunile, ideile fixe, înţepenirea în proiect, rutina, rezistenţa la schimbare, lipsa de creativitate în general, managementul surprins de evoluţia realităţilor (în timp ce managementul nu le vede pentru că le-a plasat sau i-au fost plasate în unghiul mort, evenimentele se succed prea repede, evenimente despre care, managerul nu este informat în timp util sau nu știe să interpreteze indicatorii primiți și să reacționeze adecvat). Unghiul mort are entropie mare și informație redusă, adică este un rezultat al ignoranței asupra unui anumit fenomen, sistem sau proces la un anumit moment. Rezultă că el poate fi redus prin reducerea entropiei (transformând-o în informație), adică, prin sporirea cunoștințelor, instruire, punere în rețea, restructurare organizațională și managerială (BPR), ITC etc. Tratând unghiul mort se introduc noi soluții în marketing, în politicile şi strategiile individuale şi ale autorităţilor, în încurajarea intermodalităţii transporturilor, în dezvoltarea şi promovarea mobilităţii durabile și chiar în educarea cererii din piață.

Despre longevitate

Cu cât orizontul de cunoaștere este mai mare, mai profund, mai depărtat în Univers, cu atât longevitatea ființei respective este mai mare. Este o problemă de densitate a evenimentelor percepute, de viteză a devenirii, de relativitate. De exemplu, o gâză trăiește evenimentele imediate, pe când un om luminat trăiește evenimentele previzional și selectiv, reținând anumite jaloane și nu detaliile. Rezultă imediat deosebirea dintre politicienii preocupați de lucruri mărunte aflate în proximitate, certuri și intrigi de alcov, față de bărbații de stat preocupați de strategii de dezvoltare și politici de interes național pe termen lung.

Right time to restructure

The restructure a system should not be performed during growth, but after reaching its maturity. Otherwise there is a risk to be scrapped assets potentially effective but which have not yet been used appropriately and a loss of staff that is not yet specialized and integrated into internal logistics flows or never had the opportunity to show what he’s capable. That means, the system must be in a state where, what is called the zone of proximal development (the distance between the actual development level and the maximum level of potential development that could achieve under assistance or in collaboration in network) is minimal. Restructuring a system must be carried out when the system is after maturity, on the level of stagnation, that is when we can identify what is bad and what is good; that means what is bad does not compromise the separation of what is good (Matthew 13.28-30). That is why public institutions do not achieve expected performance when they many restructurings are often meaningless, are politically dominated, subordinated to interest groups or are based on other arbitrary criteria.

When the victim loves his torturer

Travelling the other day by train, I heard a passenger revolting that millions of citizens voted in the last quarter century the same political parties and the same politicians who are guilty for his miserable existence (industrial plants and forests razed to the ground, agriculture destroyed, arable land and underground resources alienated, irrigation system destroyed, degradation of health and education systems, the cream of society expelled from the country, theft became a virtue etc.). He confessed to other passengers the disastrous consequences of this situation which reflected on his and his family being overwhelmed by hatred against politicians. Seeing as it was on, I spoke to him, advising him not to do it yourself justice and revealing the solution adopted by a friend whom I knew as myself. This one, although it was also one of those who suffered from causes quite similar (politicians who had stopped his career in research when it was booming, fools and idiots who won before him because they had political support, paid at minimum wage with consequences for calculating the pension etc.) preferred a strategy that has given and continues to give results, letting the guilty to account supreme judgement: ‘Lord, thou hast seen my wrong; judge thou my cause'(Lam. 3.59). Related to the angry bewilderment of the passenger on voter loyalty for parties and politicians, I said that it may be similar to that bond of sympathy between the victim and the abuser, which is formed between victim and torturer. A particular case is the ‘Stockholm syndrome’ which psychologists describe as a strange bond that forms between kidnapper and victim, abducted or captive. Captive persons begin to identify with the kidnappers for the need to have a defensive mechanism. In other words, voters are captive persons and attached to the traditional politicians, risking to fall in love for them. Only, attention, long illness is certain death.

Când victima își iubește torționarul

Călătorind deunăzi cu trenul, l-am auzit pe un pasager revoltându-se că milioane de cetățeni au votat în ultimul sfert de secol aceleași partide și pe aceiași politicieni care le-au nenorocit existența (uzine și păduri rase de pe fața pământului, agricultura distrusă, terenurile arabile și resursele subsolului înstrăinate, sistemul de irigații distrus, sănătatea și educația degradate, crema societății alungată din țară, hoția adusă la rang de virtute etc.). Se destăinuia celorlalți colegi de călătorie asupra consecințelor dezastruoase ale acestei situații care s-au răsfrânt asupra sa și a familiei sale, fiind copleșit de ură la adresa celor în cauză. Văzându-l cât era de pornit, am intervenit în discuție pentru a-l tempera, sfătuindu-l să nu-și facă singur dreptate și dezvăluindu-i soluția adoptată de un amic pe care-l știam ca pe mine însumi. Acesta, deși era și el unul dintre aceia care au pătimit din cauze oarecum asemănătoare (politruci care i-au stopat cariera din cercetare când era în plină ascensiune, proști și idioți care au primit câștig de cauză în fața sa pentru că aveau suport politic, remunerare la nivel minim cu consecințele respective la calcularea pensiei etc.), a preferat o strategie care a dat și continuă să dea rezultate, lăsându-i pe vinovați în seama judecății supreme: ‘Doamne, Tu ai văzut nedreptatea care mi se face; judecă-mi cauza’ (Plân. 3.59). Referitor la nedumerirea furioasă a călătorului asupra fidelității nemeritate a votanților față de partide și politicieni, i-am spus că aceasta poate fi similară cu legătura de simpatie care se formează între victimă și agresor, între victimă și torționar sau călău. Un caz particular este sindromul Stockholm pe care îl descriu psihologii ca fiind o legătură stranie care se formează între victima răpită sau captivă și răpitor. Persoanele captive încep să se identifice cu răpitorii din nevoia de a dispune de un mecanism defensiv. Cu alte cuvinte, votanții sunt captivi și atașați de politicienii vechi, existând riscul să se îndrăgostească de ei. Numai că, atenție, boala lungă-i moarte sigură.