Skip to content

ala – bala

June 20, 2016

După 1989, multe valori au fost răsucite, cu unele așa trebuia să se întâmple, dar cu altele, modificările au fost realizate contra naturii. De exemplu, oricine putea să înființeze o dugheană pe care s-o numească academie sau universitate, numindu-i pe angajați chiar și academicieni, profesori, instructori, mentori. Acest proces se desfășura în timp ce atacau furibund academiile autentice, comportându-se după modelul detractorilor francezi din sec XIX (G. Flaubert): „Academia Franceză – de înjurat, avându-se însă grijă să ajungi, dacă se poate, a te număra printre membrii ei”. Este cunoscut faptul că după oricare revoluție ies la suprafață și gunoaiele care își revarsă frustrările împotriva celor valoroși, mai ales, contra intelectualilor, față de care, până atunci își reprimaseră cu mare greutate complexele de inferioritate. Prima lor reacție, evident, este banalizarea denumirilor tradiționale, a titlurilor academice, a instituțiilor și a celorlalte repere valorice. Așa se face că sub denumiri elevate pot apărea de fapt, organizații fără academicieni, profesori sau cercetători, fără creație științifică, publicații sau conferințe de specialitate etc. Ar trebui ca autoritățile naționale în domeniu să vegheze ca denumiri precum academie, universitate, institut, liceu și alte asemenea, să fie utilizate pentru instituții adecvate în care lucrează academicieni, profesori sau cercetători autentici, având genialitate, erudiție și pregătire adecvate. Este jenant să auzi în spațiul public tot felul de terchea-berchea spunând că sunt profesori la nu știu care ala-bala academy sau university. Iar în acest timp, datorită unor reglementări emise de diverse guverne rătăcite, afli că pe un cercetător principal gradul 1 (echivalentul profesorului universitar) l-ar plăti ca pe un milog dacă ar susține un curs la universitate. Iar dacă nu se poate interzice, pur și simplu, utilizarea unor cuvinte academice în împrejurări nepotrivite, rămâne măcar posibilitatea de a construi în replică o anumită opinie de rezistență informală, o demnitate de breaslă sau de nivel național, astfel încât să fie descurajate astfel de tentative nefericite. Fie și pentru a nu altera modelele pe care să le urmeze copiii, deși pentru aceștia încă mai există o speranță în valabilitatea spuselor lui Eminescu: școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat.

Advertisements

From → Swirls

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: