Skip to content

Cauzalitatea ascendentă

November 23, 2015

Cauzalitatea ascendentă, spre deosebire de cea descendentă, este o stare naturală de existență și evoluție a mediului, a unei entități, a sistemului, a sistemului de sisteme etc. Acestea evoluează, se ramifică și cresc într-o dezordine aparentă, dar în realitate există o ordine naturală de evoluție, chiar și fără intervenții exterioare. Ar putea fi un fundament pentru a defini ceea ce se numește abordarea bottom-up. Ea poate fi benefică, dar și dăunătoare, în funcție de germenii generatori ai mișcării. De exemplu, dacă o societate este lăsată să fie dominată de leneși, hoți, corupți și derbedei, prin cauzalitate ascendentă va urma o traiectorie în consecință. Utilizarea unui vocabular desuet, mizerabil în spațiul public este deseori motivată prin calitatea slabă a participanților la discuții sau prin capacitatea redusă a populației țintă de a recepta discursul respectiv. Acestea scuze nu sunt acceptabile. Cauzalitatea ascendentă poate fi suportul teoretic care să-l motiveze pe cel care gestionează discuția respectivă pentru a ridica nivelul acesteia. Un exemplu de urmat este Biblia, care nu reproduce cuvintele obscene pentru a povesti fapte rele sau rușinoase. Așa trebuie procedat și în societate, în mass-media, în spectacolele de teatru, în filme, în politică, iar în teosisteme- prin definiție. Orice producție destinată publicului nu trebuie lăsată să apară la întâmplare sau în voia firii unuia sau altuia, ci va implica responsabilitatea promovării valorilor codului etic și moral acceptate în societatea respectivă, care va ieși astfel câștigătoare prin cauzalitate ascendentă. De regulă, deciziile de management sunt elaborate prin cauzalitate descendentă. Dar sunt și situații în care deciziile rezultă prin cauzalitate ascendentă: hotărârile adunării generale a acționarilor și ale consiliului de administrație din societatea comercială, rezultatele alegerilor democratice locale și generale etc. Perfecționarea profesională, educația în general, sunt alte exemple de cauzalitate ascendentă. Evoluția sufletului spre perfecțiunea cerințelor Cuvântului este de asemenea cauzalitate ascendentă. Această idee este exprimată și prin epectază, potrivit căreia, sufletul, fiind atras de Dumnezeu, este în mișcare ascendentă spre treptele superioare ale plenitudinii harului (Gregoire de Nysse, La vie de Moise, Les Editions du Cerf, Paris, 1968). Epectaza presupune o continuă eliberare de patimi, progres în virtute, iar la creștini, se adaugă urmarea lui Isus, toate acestea prin acțiune și tenacitate (2 Cor 8.11). Efortul de cunoaştere a lui Dumnezeu poate fi direcţionat prin credinţă. Mai întâi crezi şi pe fondul acesta, faci eforturi de a-L cunoaşte. Nu invers, pentru că, dacă pretinzi să-L afli mai întâi şi abia după aceea să crezi, efortul de cunoaştere ar fi dezordonat, ar fi o mişcare browniană care te poate duce departe de El sau, cel puţin, să te întârzie în aflarea Lui. Credinţa este direcţia strategică în care este orientat efortul de cunoaştere a lui Dumnezeu, adică este stabilit canalul prin care se înaintează prin cauzalitate ascendentă. Această metodă de lucru este valabilă mutatis mutandis, în oricare situaţie de orientare a cunoaşterii de la un nivel inferior la altul superior, inclusiv în lumea sistemelor materiale. Unui sistem se aplică o metodă de control optimal pe baza unui criteriu strategic prestabilit. Deosebirea este că sistemul nu-şi alege criteriul, ci îi este prestabilit. Adică nu are liber-arbitru. Cauzalitatea ascendentă se poate utiliza în managementul sistemelor logistice în traiectoria lor de evoluție spre nivelul superior al teologisticii (implementarea unei strategii de dezvoltare prestabilită prin cauzalitate descendentă). În structurile organizatorice, cauzalitatea ascendentă (descendentă) acționează între niveluri decizionale aflate în relație cauzală. Din acest motiv, are nevoie de coerența lanțurilor ierarhice, adică structura trebuie să fie coerentă. Înseamnă că circuitele structurii trebuie să fie pullback-uri. Altfel, au de suferit sistemele socio-economice în care se aplică strategii, sisteme în care lipsesc astfel de verigi, ca de exemplu, firme în care există o ruptură între generațiile de specialiști, sectoare economice între care există discrepanțe tehnologice, industrii de produse finale care cer produse intermediare ale căror producători au dispărut din vecinătatea economică rentabilă, țări în care emigrația a făcut să dispară categorii sau generații de specialiști etc. Din același motiv se produc rateuri în educația copiilor care cresc fără părinții ce au emigrat (cauzalitate descendentă întreruptă), în sistemul educațional superior prin promovarea bruscă, peste etape, a tinerilor la nivel de profesor (cauzalitate ascendentă intermitentă) etc. Înlăturarea unor astfel de carențe, înseamnă de fapt, strategii de conducere optimală bazate pe cauzalitate ascendentă.

Advertisements

From → Uncategorized

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: