Skip to content

Maretia de breasla umilita cu bata

August 19, 2014

Maretia de orice fel, mandria, orgoliul, infatuarea si ingamfarea sunt pedepsite, de regula, prin intermediul celui mai umil actor, utilizand cele mai de ocara instrumente. Acesta este chiar un principiu biblic: David l-a invins pe gigantul Goliat cu o amarata de prastie, Samson a fost doborat prin intermediul unei femei care i-a luat puterea taiadu-i parul cu un instument banal si exemplele pot continua. Iar piatra pe care au lepadat-o ziditorii a ajuns cap de unghi (Ps. 118.22). Tot asa, in vremurile moderne s-a constatat ca marile puteri super inarmate nu au reusit sa invinga in razboaiele locale unde aparatorii foloseau arme rudimentare, fiind astfel nevoiti sa plece acasa. Cum spunea un poet, in ciuda tehnologiilor de care dispuneau, invadatorii moderni au fost alungati cu batele.

Similar, in transporturi, s-a intamplat cu feroviarii. La inceputul anilor ’90, lucram intr-o organizatie de elita care se ocupa de toate modurile de transport si imi amintesc de propunerile repetate facute feroviarilor sa se reorganizeze, sa se restructureze, inclusiv sa privatizeze ceea ce este de privatizat, totul de facut intr-o stategie inteligenta, in spirit european. Acestia, increzatori in maretia prestigiului breslei, aveau invariant aceeasi replica: noi suntem feroviari de peste 100 de ani, noi nu ne schimbam, cine are nevoie de noi, sa vina cu comenzi de transport. Si au venit, dar nu cu comenzi de transport, ci asa cum au venit si in restul economiei, in uzine, in paduri, in retelele de irigatii, in unitatile agricole, in retelele energetice, in constructii: sa praduiasca. Evident, prin amanarea sau stoparea privatizarii si mentinerea capitalului de stat, ceea ce este posibil sa fi facilitat hacuirea patrimoniului feroviar, iar la nivel institutional, prin crearea unui sistem birocratic complicat in care este posibil orice si nimic in acelasi timp. Pentru prelungirea mentinerii capitalului de stat in afaceri, ceea ce este un nonsens, s-a inventat managementul privat, ignorand faptul ca acesta poate functiona doar cand actionariatul este privat. Daca nu ar fi fost desfiintata cercetarea stiintifica de specialitate, poate s-ar fi stiut ca nu are importanta daca managementul este privat sau de stat, important fiind actionariatul (AGA). Astfel ca astazi, dupa decenii de studii, master-planuri si fonduri europene, nu exista strategii feroviare pe termen lung, statul este amestecat in activitatea comerciala si in managementul societatilor feroviare si culmea, obtine rezultate slabe in infrastructura feroviara (domeniu care apartine prin excelenta statului), se fura din infrastructura si multe alte asemenea. Iar solutiile care apar din diferite directii, sunt contra naturii, in contratimp si uneori, chiar ridicole. Se intocmeste un master plan fara sa existe o strategie pe termen lung, se ignora la nesfarsit un adevar cunoscut chiar si de studenti- transporturile feroviare si rutiere au zone de piata diferite, se propune eficientizarea transportului feroviar prin dezafectarea unei mari parti a retelei si inlocuirea acesteia cu piste de biciclete. Adica, feroviarii sunt batuti si umiliti cu bata.

Advertisements
Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: