Skip to content

eu contra mea

November 4, 2012

(credința vs știința)

Oamenii au păreri şi poziţii diferite în anumite idei, concepte, probleme etc., în funcţie de măsura în care este în stare fiecare să cuprindă adevărurile respective. Adică, imaginile lor asupra adevărului respectiv sunt particularizări ale acestuia. Iată de ce, confruntarea dintre oameni pe aceste teme îşi are rostul doar până la un anumit punct, după care ar fi utilă o atitudine de clarificare reciprocă, de punere în rețea, pentru a-şi pune fiecare informaţiile la dispoziţia celorlalţi, constituind astfel o imagine comună mai apropiată de cea reală, de adevărul căutat. Soluţia este concilierea si concertarea, nu confruntarea. Chiar si așa, un grup de oameni cuplați in rețea poate să sintetizeze doar o anumită imagine a unei entități reale, rezultând doar ceea ce grupul este capabil să identifice. Omul nu este capabil să cuprindă totul, să cunoască perfect ceva anume: ”Nu există Adevăr în sine! Nu există decât feluri de a vedea” (G. Flaubert, corespondenţa cu L. Henique, 2-3 sept.1880). Iar Borges spunea că ”Știința este o sferă finită care creşte în spaţiul infinit; fiecare nouă expansiune o face să includă o nouă zonă de necunoscut, însă necunoscutul este inepuizabil” (Reabilitarea lui ”Bouvard et Pecuchet”, Secolul 20, nr.10-11-12, 1971). Adică omul nu poate cunoaşte adevărul absolut nici peste generații, ci doar să înainteze spre acesta.

Iată de ce, când apare neputinţa cunoaşterii experimentale, prin știință și filosofie, mai rămâne o singură șansă de salvare, cunoașterea prin credinţă (teologie). Intre acestea nu există relații de excludere reciprocă, ci de incluziune: știința include experimentul și este cuprinsă de filosofie pe care o cuprinde teologia. Cu cât problema ce trebuie rezolvată este mai complexă și mai abstractă, cu atât metoda de cunoaștere utilizată trebuie să fie mai cuprinzătoare. Faptul că teologia este mai presus de filosofie și ştiinţă, rezultă şi din aceea că, ceea ce afirmă teologia este imuabil, în timp ce, ceea ce afirmă ştiinţa reprezintă doar ceea ce cunoaşte omul despre realitate, despre adevăr, la un moment dat. Din perspectiva teologică, cunoaşterea ştiinţifică la un anumit moment este doar o particularitate, uneori naivă. Chiar şi pentru ştiinţă, cunoaşterea existentă, privită dinspre viitor, din perspectiva noului stadiu al ştiinţei, este depășită. Realitatea creată de Dumnezeu este cunoscută treptat de către om, acesta avansând cu pași infinit de mici prin experimente, ştiinţă, filosofie etc. Concluziile la care ajunge omul la fiecare etapă de cunoaştere au o valabilitate limitată în timp, fiind hilare în perspectiva vremurilor ce urmează. Adică, omul nu ajunge niciodată la cunoaşterea completă şi corectă a realităţii şi, deci nu trebuie să dea verdicte pe care să le pretindă a fi imuabile. Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepti, că sunt deşarte (1 Cor 3. 20, Ps 94.11).

Advertisements

From → Theo-Systems

2 Comments
  1. Sfantul Augustin din Thagast a zis: “Cauta adevarul ca si cand ar trebui sa-l gasesti si gaseste-l ca si cand ar trebui sa-l cauti mai departe”.

  2. Bine ales citatul!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: