Skip to content

Gaura neagra organizationala

October 11, 2011

Dupa 1990 au proliferat o sumedenie de organizatii care controleaza, verifica, atesta, acrediteaza, autorizeaza producatorii, produsele si serviciile acestora, in timp ce productia efectiva de bunuri si servicii a scazut tot mai mult, ajungand sa dispara in anumite domenii.

Dintre aceste organizatii, de altfel foarte necesare, unele s-au lasat atrase de tentatia de a obstructiona si parazita organizatiile productive, efectul lor fiind in cele din urma, contrar scopului pentru care au fost create. Mai mult, pentru a fi puternice, unele au devenit chiar autoritati nationale, ceea ce le-a sporit si legitimat forta distructiva.

Avand nevoie de personal calificat, unele dintre aceste organizatii au fost create pe seama unor institute de cercetare stiintifica de la care au preluat patrimoniul si personalul, lichidand in cele din urma creatia stiintifica din domeniul respectiv.

Dezvoltandu-se liber, au scapat de sub orice control din afara lor, dezvoltandu-si un sistem birocratic propriu tot mai greoi si agasant fata de clienti, sistem care consuma resurse pe care le irosesc pe nimicuri, dand impresia ca aceste resurse dispar ca intr-o gaura neagra cosmica. De pilda, o comisie nationala a decis ca fonduri destinate cercetarii stiintifice sa fie alocate unei astfel de organizatii, in timp ce alaturi, un institut de cercetare lupta pentru supravietuire diversificandu-si activitatea in alte domenii pentru a functiona. Similar cu forta de atractie gravitationala a gaurilor negre cosmice [Beciu M. (1999) Orizontul straniu al gaurilor negre, Ed. Economica,  Bucuresti], cele de tip organizational fac sa dispara resursele, saracind astfel societatea umana.

Gaurile negre organizationale exista si in alte domenii socio-umane: industrie, agricultura, servicii, logistica, cultura, politica etc. Cum altfel ar putea fi caracterizate intreprinderile care nu produc sau produc ineficient, consumand resurse materiale si umane? Gaurile negre au in comun faptul ca atrag si cer tot mai multe resurse si nu dau nimic in afara lor, adica ele devin “invizibile” pentru societatea umana catre care nu comunica rezultate utile. Comunicarea este doar unilaterala, de la mediul socio-economic catre astfel de organizatii sub forma de informatie, energie, semifabricate, fluxuri de materiale etc., pe care le consuma printr-un sistem intern, inclusiv birocratic, de analize, verificari, arderi tehnologice, livrand in exterior catre mediul socio-economic, tot mai putine rezultate utile, adica devin invizibile.

Considerand resursele ca fiind informatie sub diferite forme, o astfel de organizatie devine gaura neagra atunci cand densitatea informationala interna realizata pe seama resurelor (informatii) inghitite din mediu, atinge un anumit prag critic specific fiecarei organizatii. Mai corect, densitatea entropica interna, obtinuta prin consumarea informatiei din mediu, atinge o valoare critica, adica dezordinea este suficient de mare pentru ca nici-o informatie sa nu mai scape inapoi in mediul socio-economic. Este ceea ce in modelul de gaura neagra Schwartschield este numit “orizontul de evenimente”, avand raza [Hawking S.W. (1997) Visul lui Einstein si alte eseuri, Ed. Humanitas, Bucuresti] de forma 2GKM / C, adica orizontul dincolo de care nu mai vedem evenimentele pentru ca lumina dispare. In analogie cu viteza luminii, pot fi considerate: viteza informationala maxima posibila intr-un mediu socio-economic pentru realizarea comunicarii, viteza maxima de variatie a entropiei informationale, de devenire a sistemelor etc.

Prin analogie cu cresterea gravitatiei spre gaura neagra cosmica, se observa o crestere exagerata a birocratiei si atractiei de resurse spre gaurile negre organizationale.

Un model reprezentativ pentru gaura neagra organizationala este gaura neagra Kerr care, pe langa masa, are si sarcina electrica si se roteste (moment cinetic). Un observator aflat in apropiere de gaura Kerr este antrenat in miscarea de rotatie a acesteia cu atat mai mult cu cat este mai apoape de ea. Prin analogie, cu cat te apropii (implicare) de o astfel de organizatie, risti sa te lasi antrenat in mecanismul sau si sfarsesti in a fi asimilat de aceasta. Pentru ca un observator sa se opuna efectului de antrenare, el trebuie sa consume energie informationala, ceea ce este posibil doar pana la un anumit nivel, limita statica, dupa care acesta sfarseste in interiorul ei. O gaura neagra organizationala este greu de imbunatatit chiar daca este transformata mai intai in gaura Kerr prin sarcina electrica (reglementari guvernamentale, legislatie antitrust sau de evitare a concurentei neloiale, protectia consumatorului, standarde, regulamente de functionare) si prin moment cinetic (controale, revizuirea tarifelor si preturilor, restructurare etc.) pentru ca masa acesteia (birocratia, conservatorismul organizational si tehnologic, mentalitatea etc.) este greu de anulat.

Exista  unele organizatii care au rol de autoritate nationala intr-un anumit domeniu, fiind astfel imputernicite sa autorizeze alte organizatii ca furnizori de servicii in domenul respectiv. Daca au rol si de furnizori de servicii si deci competitori potentiali (conflict de interese), sunt tentate sa taraganeze autorizarea altor competitori. In acest scop, o astfel de organizatie pretinde tot mai multe documente de la soclicitantii de autorizatii, respinge documentele prezentate, reprogrameaza analizarea dosarului acestora. Rezultatul este vicierea competitiei in piata. Organizatia creste prin inghitirea tuturor formalitatilor si serviciilor de atestare, autorizare, inspectie, verificare etc. in conditii de monopol si sub umbrela pozitiei de autoritate nationala, devenind tot mai birocratica si indepartandu-se de scopul pentru care a fost creata. Un observator care ar incerca sa se apropie de o astfel de organizatie risca sa fie distrus si, chiar daca acesta ar incerca sa raporteze ce constata, risca sa nu fie auzit, datorita orizontului informational dincolo de care, desi constata, nu mai poate comunica. In practica, in conflict cu gaura neagra organizationala, observatorul animat de intentii constructive va fi atacat, defaimat, supus la presiuni si va disparea, lasand  in urma sa o imagine tot mai palida care se va pierde si ea intocmai ca motanul de Chester [Beciu M. (1999) Orizontul straniu al gaurilor negre, Ed. Economica,  Bucuresti].

Lasata sa se dezvolte, gaura neagra organizationala consuma tot mai multe resurse, saracind mediul socio-eocnomic pana cand se realizeaza o saracie generala si miscarea incetineste. La un moment dat, organizatia de tip gaura neagra devine atat de puternica, datorita resurselor blocate sau consumate, dar mai ales datorita legaturilor socio-economice pe care le-a inghetat intr-un anumit status-quo, incat incercarea de a o restructura declanseaza reactii si dezechilibre. Ca urmare, factorii de decizie, inclusiv cei politici, lasa lucrcurile asa cum sunt si gaura neagra organizationala continua sa paralizeze societatea.

Deoarece gaura neagra nu se bifurca ci doar fuzioneaza, o solutie pentru anihilarea acesteia ar putea fi contopirea ei cu alta gaura neagra care se roteste in sens invers si are sarcina electrica de semn opus: reglementari, sistem de management al calitatii, organizare interna etc. De pilda, fuzionarea lor cu organizatii performante. Totusi, restructurarea periodica a acestora si privatizarea lor, acolo unde este cazul, da intotdeauna rezultate benefice.

Advertisements

From → Mgmt & Org

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: