Skip to content

Necesitatea retragerii statului din managementul afacerilor

August 5, 2011

La masurarea eficientei unei firme sunt utilizati diferiti indicatori dintre care, unii nu exprima viabilitatea si durabilitatea firmei. Ca urmare, exista riscul mentinerii unor echipe manageriale care de fapt, distrug firma an de an, reduc profitul (randamentul), pierd pietele principale etc. Cu toate acestea, se intampla ca astfel de manageri incompetenti sa fie mentinuti la conducerea firmelor respective. Mai mult, se intampla ca managerul sa fie remunerat suplimentar pentru ca realizeaza indicatorii planificati, desi firma se degradeaza. Explicatia sta in faptul ca planificarea indicatorilor prestabiliti (care de altfel, sunt ridicoli si fara relevanta, in loc sa fie considerat ca indicator doar profitul) se face la nivelul potentei echipei manageriale si nu la nivelul potentialului firmei, al activelor acesteia, al pietei accesibile, potential pe care l-ar valorifica mai bine alti manageri, competenti. De exemplu, incompetenta managerilor duce la pierderea salariatilor, mai ales a celor mai buni. Ca urmare, scade numarul personalului angajat in firma si, in consecinta, se planifica pentru anul urmator un buget de venituri si cheltuieli (BVC) mai mic, corespunzator numarului redus de personal (sic!), in loc sa se construiasca un BVC pe activele firmei si pe potentialul pietei corespunzatoare obiectului de activitate etc. Adica, in loc de un sistem de planificare/analiza cu reactie negativa, se utilizeaza un sistem cu reactie directa care este ostil firmei: cu cat indicatorii realizati sunt mai slabi, cu atat mai slabe sunt si valorile planificate pentru perioada urmatoare si, ca urmare, cresc sansele realizarii acestor indicatori, desi managerii sunt incompetenti sau ostili firmei. Aceasta situatie se intalneste mai ales in firmele avand ca actionar majoritar Statul care este reprezentat de functionari publici ce nu au nimic in comun cu conceptele de eficienta ale unei societati comerciale.

Faptul că statul este un prost manager şi administrator, este demonstrat sistematic prin rezultatele organizatiilor in care acesta este implicat. Dupa Milton Friedman, exista patru metode de a cheltui banii [Milton & Rose Friedman (1998) Liber sa alegi, traducere Petre Mazilu, Editura All, Bucuresti]:

    1. Cheltuiesti banii proprii in interesul propriu.
    2. Cheltuiesti banii proprii in interesul altora.
    3. Cheltuiesti banii altora in interesul propriu.
    4. Cheltuiesti banii altora in interesul altora.

Statul, ca actionar, este reprezentat intr-o societate comerciala de persoane care nu sunt in pozitiile (1) sau (2). Statul este reprezentat in consiliul de administratie (CA) al unei firme si in adunarea generala actionarilor (AGA) de catre persoane care nu au nimic in comun cu detinerea de actiuni. Acestia nu-si risca proprii bani, si, prin urmare, impactul lor negativ asupra performantelor firmei ar putea fi critic. Reprezentantii statului, ca actionar, sunt persoane care lucreaza in institutii publice, iar mentalitatea acestora este total diferita de atitudinea orientata catre afaceri. In multe situatii, aceste persoane nu au aptitudinile si pregatirea necesare si sunt numite dupa criterii politice.

Exista riscul sa fie inlocuit un manager performant cu altul care este incapabil sa continue performantele precedente, desi piata creste exponential. Mai mult, cresc foarte mult veniturile acordate managerilor care realizeaza performante in scadere.

Ce fel de actionar majoritar este acela care, in aceste conditii, mentine echipa manageriala si pe reprezentantii sai in consiliul de administratie si adunarea generala a actionarilor? Este si mai grav daca actionarul majoritar este Statul, in numele caruia, se conserva aceasta situatie, ceea ce face ca pierderile sa fie suportate de ceilalti actionari si de platitorii de impozite. Aceasta inseamna ca institutia care reprezinta statul este ineficienta, corupta, aservita politic sau conexiunile dintre institutiile statului si organizatia sau firma respectiva, sunt anormale.

Pentru oricare dintre aceste situatii, schimbarea cadrului institutional este urgenta. In orice caz, este necesara inlocuirea acestor tipuri de reprezentanti in companii si, poate, cea mai buna solutie este inlocuirea dreptului de proprietate al statului prin finalizarea privatizarii companiilor respective. Mai ales ca se considera ca fiind verificat, istoric, faptul cã proprietatea privatã duce la performante net superioare în comparatie cu cea publicã, pe de o parte,  precum si faptul ca notiunea de proprietate este inseparabilã de notiunea de responsabilitate [Pohoata I., Argumente pentru studiul institutionalismului si reforma institutionala in Romania, Universitatea Al. I. Cuza Iasi.]. In raport cu acestea, omul politic este interesat mai mult de a crea sau mentine monopoluri in detrimentul concurentei, el fiind mai degraba un profitor al carui scop, este praduirea bunurilor comune [Buchanan J., Tollison T. (1972). Theory of Public Choice. Political Applications of Economics, The University of Michigan Press].

Advertisements

From → Mgmt & Org

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: