Skip to content

Între artă și realitatea logistică

Activitatea artistică, din orice domeniu cultural, fiind un act de creație, este în mare parte similară cu creația tehnică, tehnologică, economică și managerială din domenii pragmatice care asigură funcționarea societății. Elementul de legătură fiind omul, există analogii între concepte, metode, modele și procese specifice celor două categorii de activități umane, făcându-le translatabile dintr-o parte în alta.

  • Afirmația ‘creația evoluează ulterior spre cine știe ce direcție’ (D. Anghel), este o accepțiune comună care exprimă cât de prolifică poate fi creația, precum și rolul planificării ei pentru atingerea scopului.
  • Primele reacții primite de un tânăr la începutul carierei  (de la șef, de la beneficiarul proiectului), îl fac să ‘separe apele’ și să-și clarifice direcțiile de urmat, după cum ‘primul dar (o floare) primit de un băiețel în copilărie de la o fetiță, l-a făcut brusc să conștientizeze deosebirile dintre bine-rău, dorit-nepermis’ (Gala Galaction).
  • Întotdeauna a existat o dispută a modului de prezentare academică a proiectelor și a modelelor, ceea ce este similară cu utilizarea în artă a formelor stilistice tradiționale de către Hogaș, cu prezentarea nonconformistă și directă a acestora. Similar, în disputele dintre curentul academic și cel impresionist în pictură.
  • Hogaș are o mare varietate de construcții stilistice (Tudor Vianu, Arta prozatorilor români) care pot sugera analogii în știință și tehnologie. Observând cum se întersectează la Văratec moda lumească cu cea bisericească, rezultă o corespondență biunivocă (de exemplu, mâna-mănușa, mătăniile-evantaiul, comanacul-pălăria etc) posibil de translatat la intersecția conceptelor practicienilor din logistică cu cele teoretice utilizate cu precădere în lumea academică.
  • Așa cum I.A. Bassarabescu și D.D. Pătrășcanu încearcă să surprindă realitatea în expresii umile sau triviale, pot fi construite modele care să facă același lucru, atât descriptiv, cât și comportamental (utilizând, de exemplu, jargonul logistic). În mediul politicianist, poate fi urmat exemplul lui D.D. Pătrășcanu, iar I.A. Bassarabescu descrie lumea mărunțișurilor, a detaliilor de care se înconjoară oamenii, ceea ce poate fi un model de descriere a unui spațiu logistic sau industrial, dar și pentru transportul și serviciul logistic ‘last mile’.
  • I.A. Bassarabescu reproduce vorbirea cu aspectele lingvistice specifice, ca de altfel și D.D. Pătrășcanu, ceea ce sugerează că poate fi reprodusă și vorbirea din practica logistică (în depozite, la bordul navei, în triaje, între șoferi etc.), rezultând nuanțele percepute de aceștia și care pot completa pe cele determinate prin modele și proceduri riguroase.
  • O echipă în care unul muncește și ceilalți se uită, precum și managementul piramidal, pot fi modelate prin imaginile stilistice ale lui I.A. Bassarabescu, de tipul ‘s-au strâns ca muștele în jurul colonelului’.
  • Em. Gârleanu, așa cum este portretizat de E. Lovinescu, descrie pe cel care nu poate termina ceea ce este planificat, iar la analiză promite cu entuziasm că se apucă de treabă și va face ‘autostrăzi’ (politicianii de tip oriental, est-european).
  • Senzația organică în descrierea de situații și trăiri, este deseori întâlnită la Rebreanu și alți scriitori. Similar, acestea pot fi utilizate în descrierea, explicitarea, evidențierea nuanțelor proceselor logistice.
  • Metodele utilizate de Rebreanu în descriere mulțimilor, a sinergiei acestora, pot fi utilizate în modelarea mulțimilor de unități intermodale, comportamentul cererii și ofertei în piață etc.
  • Ion Vinea (Paradisul suspinelor, 1930) are fraze și expresii care pot fi sugestive pentru a ilustra un sit industrial decăzut după 1990 sau casa rămasă nelocuită după emigrarea familiei respective (‘Timpul zace acolo ca o așteptare în urma unei tainice lipse’). Iar dacă se deschide ușa unei camere, ‘Molii își iau zborul lor de flanelă prin amurgirea stătătoare’.
  • În analizarea modului de realizare a strategilor și a master-planurilor trebuie utilizat imperfectul și perfectul simplu atunci când prevederile nu sunt îndeplinite. Se subliniază astfel că prevederile respective sunt încă active: trebuia realizată autostrada est-vest, începu construcția terminalului portuar pentru LNG/LPG etc. Pentru prevederi finalizate, se poate utiliza perfectul compus: a fost finalizat laserul de la Măgurele, a fost construit centrul de nanotehnologie de la Urziceni.
Advertisements

Binomul istoric câștig și pierdere

Omul din teosistem poate să cunoască doar parțial istoria (trecutul) și viitorul (estimare prin foresight, prognoze, …). Doar Dumnezeu le cunoaște pe ambele (Isaia 44.7). Prognoza se îndeplinește doar dacă vrea El (Plân. 3.37). Trecutul nu poate fi cunoscut în totalitate, unele evenimente doar trec, iar altele lasă urme cu impact major în timp. Și atunci, istoria este ceea ce trece sau ceea ce rămâne? (Daniel Cristea). De obicei, se analizează ce s-a realizat în trecut, rareori și ce s-a pierdut. Câștigul și pierderea formează un cuplu, justificând întrebarea ‘Ce se pierde atunci când ceva se câştigă?’ (H.R. Patapievici), dar și întrebarea ‘Ce se câștigă atunci când ceva se pierde?’, rezultând răspunsuri în diferite abordări. Oricare transformare, proces sau producție, are un randament care este subunitar pentru că atunci când se realizează ceva, se câștigă ceva, dar întotdeauna există și pierdere. Dacă A=mulțimea câștigurilor posibile, B= mulțimea pierderilor posibile, atunci produsul AxB este mulțimea răspunsurilor posibile la întrebarea respectivă. Un alt model rezultă din utilizarea conceptului de terț inclus al lui Lupașcu. În timp ce o parte a cuplului este în actualizare, cealaltă este în potențare. Cele două stări se pot suprapune parțial pe anumite intervale de timp, dar este imposibil ca ele să fie simultan în actualizare și în potențare. Lupascu a introdus noțiunea de stare T, T ≡ ~ A ~ P, concept al terțului inclus, trecând de la starea A la starea P (adică, non A) sau de la starea P la starea A. În spațiul Hilbert, AxB este produsul interior al acestuia. Admiţând că un sistem logistic, de exemplu, este un fractal într-un spaţiu Hilbert, se admite de fapt, că sistemul poate lua orice fel de formă, dinamică sau având o infinitate de traiectorii posibile în punctele cărora, există diferite raporturi între ceea ce se câștigă și ceea ce se pierde. Rezultă că este posibilă căutarea de strategii care să conducă sistemul pe traiectorii optimale, după un anumit set de criterii care pot fi modificabile. Adică, perfecţionarea sistemului şi a funcţiunii sale, sunt posibile şi, prin urmare abordabile. În cazul utilizării în totalitate a unor resurse a, b, c etc., se poate construi un model prin geometria simplicială. Pentru 1-simplex, pe un segment de lungime a, dacă se câștigă x, pierderea este (a-x). Pentru 2-simplex, în triunghiul cu laturile a, b și c, în anumite condiții, câștigul poate fi (x+y+z), iar pierderea este (a+b+c-(x+y+z)). Sustenabilitatea actului decizional înseamnă că, ceea ce se câștigă depășește ceea ce se pierde, adică balanța istorică dintre câștig și pierdere să se încline în favoarea primei. Cei care vor să învețe din greșeli ar trebui să răspundă și la întrebarea inversă: ce se câștigă, atunci când ceva se pierde? Pentru ei ar trebui construite modele de analiză și indicatori care să fie utilizate în astfel de cazuri pentru a avea situația sub control și pentru a le spori responsabilitatea.

Extaz față de alții și uitare de sine

S-a observat că politicienii români, cetățenii, instituțiile și societatea civilă, au privit pe bună dreptate cu extaz, dar și-n exclusivitate, la alte state, la UE, NATO etc. Numai că, în acest timp, ei au uitat de sine și n-au mai fost capabili să observe cum în propria țară dispare industria, țăranii își pierd pământul sub presiunea cumpărătorilor de aiurea, se accelerează degradarea socială, distrugerea sistemelor de sănătate și învățământ, exodul inteligențelor etc. Acest tip de comportament în care cineva se rupe de situația propriei sale existențe, privind doar la alții, a fost ilustrat de H. Papadat-Bengescu (Ape adânci, 1919): ‘Nici eu nu găsesc ceva de povestit; dar eu sunt din acele ființe care privesc numai cum trăiesc ceilalți. Am purtat mereu pe nas acei ochelari cu care te uiți la alții și n-am băgat de seamă ce mi se întâmplă mie… Am un deficit colosal de existență’. În alt paragraf autoarea descrie cum femeile, adunate pe o terasă, discută fără a utiliza cuvinte sau idei generatoare de fapte, ceea ce ar putea să ilustreze pălăvrăgelile politicienilor, ale comentatorilor, precum și mondenitățile de la TV. Acestea nu generează acțiune și fapte, ci doar o vorbire degeaba și cronofagă. Vorba e, mai sunt ei în stare să acopere ‘deficitul de existență’? Prin metode și mijloace serioase, că prin TV nu ne trebuie, știi ce zic?

Banca și lespedea de piatră

Unii funcționari publici se izolează de conaționalii lor, uitând că se află la dispoziția acestora. Se întâmplă ca, de exemplu funcționarii publici din instituțiile guvernamentale, să îngreuneze accesul conationalilor la rezultatele proiectelor realizate cu finanțare europeană de consorții internaționale. În schimb, orice solicitare a persoanelor din afara țării, indiferent ce hram poartă, este îndeplinită cu exces de zel. Această situație este ilustrabilă prin conținutul unui fragment din Frământări, de Liviu Rebreanu, analizat și de Tudor Vianu, pe care-l redăn în continuare. Un bătrân țăran și feciorul său vin la gară ‘căutând un locșor unde să se adăpostească până vine trenul. Feciorul, mai îndrăzneț, se apropie de ușa sălii de așteptare și puse încet mâna pe clanță. Era încuiată. Zări în stânga ușii o bancă, o pipăi cu băgare de seamă, parcă s-ar fi gândit să se așeze sau nu, stătu o clipă la îndoială și în sfârșit se lăsă alături pe lespedea de piatră dinaintea pragului. Bătrânul își lăsă sarcina pe bancă și se cocoloși și el lângă fecior.’ Cu alte cuvinte, banca nu era pentru ei, ci pentru careva considerați de rang superior lor. Există astfel, funcționari publici care consideră pe conaționali sub nivelul celor veniți din exterior, chiar dacă printre aceștia din urmă, alături de cei valoroși, există și coate goale. La fel stau lucrurile și cu proiectele de infrastructură care revin celor de pe bancă, blocându-le accesul celor de pe lespedea de piatră din fața pragului. Adică, fiecare să stea în banca sau pe lespedea sa, după cum este prestabilit.

Dark areas of the organization and management

Similar as dark matter and dark energy which oblige galaxy to maintain certain shapes and characteristics, without being seen and without knowing how it works, there is something similar that maintains and preserves certain characteristics and behavioral patterns of organizations and cannot be easy changed. For example, ‘dinosaurs’ that are placed as representatives of the state (and also political employees) on boards of directors and in general assembly of shareholders in joint stock companies with partial or majority state ownership and in institutions, councilors hidden in various places of the organigrams, obscure employees, obsolete technologies, etc. All of them represent the dark content that rigidizes and degrades the organization, maintaining the old behavior patterns. The dark content means outdated structures in invisible, dark form, with a strong cohesion and consistency difficult to break, freezing the organization in the current state. Dark organizational elements are “remnants”, residues resulting from  restructuring or abolition of organizations, but also of the “own particles” consisting of subversive factors introduced into the organization to undermines it. Remnants in the organization may be outdated organizational schemes, but also people with retrograde mentalities. As a result of the dark parts, the organization does not move with the estimated efficiency, it is slow, it tends to move to some degraded areas of the socio-economic system. A team that carries out a project following a trajectory inside the organization must circumvent areas with its concentration of dark matter or dark energy to avoid failures. The dark area does not reflect ‘light’ (direct observation and analysis methods), making it difficult to detect. Its area of ​​influence can be local, inside the organization, or at a distance, even exceeding the area of ​​managerial influence and action of the organization. Analysts’ light rays do not change their direction in the space that deforms in the area of ​​influence of the organization, but their action will be largely attenuated by the dark parts. Dark elements of the organization can, however, be detected by indirect methods, searching the sources of the inefficient actions of the organization, causes of irrational or outdated behavior, origins of functional discrepancies, etc.

Fast and random temporary phenomena

There are phenomena that affect transportation, logistics, economy in general, but that takes less than the time it takes to be detected. So it is necessary to develop adequate systems for observing the socio-economic environment, the market, crises and, in particular, the shocks related to them. These can serve to substantiate a performance policy in operating systems management. These phenomena and processes could be compared with temporary bridges made by a wave that overturns. It results in temporary, unstable connections that quickly disappear before being used. However, a surfing practitioner uses it because it sees earlier the opportunity. It is a distinction between the static universe of the system (which there is) and the dynamic one (which becomes) and which is accompanied by many singularities like those of wormhole type. Especially in emerging countries where there are many instabilities and phenomena that appear and disappear very fast. These situational patterns are suitable for surfing type management rather than rodeo type, because unstable situations occur randomly. At an advanced level of approach, these situations could be challenged and created intentionally, possibly even black holes to the high profit areas; there should be a fundamental research to define these areas, how to reach them, the establishment of appropiate models, etc.

Sistemul logistic în spațiul Hilbert

M. Eliade și P. Culianu au afirmat că viaţa cuiva poate fi definită ca un fractal în spaţiul Hilbert, care este un spațiu infinit-dimensional dotat cu produs interior și care este complet pentru norma indusă de acesta. Similar, admiţând că un sistem logistic, de exemplu, este un fractal într-un spaţiu Hilbert, se admite de fapt, că sistemul poate lua orice fel de formă, dinamică sau având o infinitate de traiectorii posibile. Rezultă că este posibilă căutarea de strategii care să conducă sistemul pe traiectorii optimale, după un anumit set de criterii care pot fi modificabile. Rezultă că îmbunătăţirea, perfecţiunea sistemului şi a funcţiunii sale, sunt posibile şi, prin urmare abordabile. O alternativă de modelare este posibilă prin teoria categoriilor. Dinamismul spaţiului în care este definit şi funcţionează, de exemplu, sistemul logistic este infinit, chiar dacă, din motive practice, se adoptă un model finit-dimensional construit prin considerarea unui număr finit de variabile, rezultând astfel un model simplificat.

In spațiul n-dimensional al stărilor unui sistem, de exemplu în spațiul logistic, în spațiul socio-economic, tehnic etc., pot exista diferite varietăți m-dimensionale (m ≤ n) care exprimă diferite clase. De exemplu, varietatea miliardarilor de pe planetă este o suprafață m-dimensională pe care se găsesc cei având obiceiuri, maniere și alte componente care se deosebesc de cele ale altora ce se află pe alte varietăți. La fel, de exemplu, varietatea “logistica obiectelor de artă”, care se deosebește de transportul clasic al mărfurilor generale. La intersecția varietăților rezultă curbe k-dimensionale (k ≤ m ≤ n) în care se găsesc proprietățile sau considerațiile comune ale varietăților etc., chiar interfețe intermodale. Se poate trece, chiar se poate sări, de la o varietate la alta (prin analogie cu “gaura de vierme”); de exemplu, un miliardar poate sări pe o varietate a celor care au autovehicule de lux, dacă își cumpără un astfel de autovehicul.

Teologia oferă soluții în fundamentarea metodelor de analiză, evaluare, decizie și management. De exemplu, metoda imersiei într-un mediu logistic, ca expeditor, poate oferi șansa de analiză și elaborare a deciziei din interiorul sistemului. Adică, prin analogie cu întruparea Logosului. Prin analogie cu Logosul glorificat, rezultă metodele, rafinate ulterior, de management logistic. Iar în analogie cu Logosul preîntrupat, există studiul teoretic preliminar asupra sistemului logistic. Metoda este posibilă pentru că analogia este reflectarea tiparului divin în activitatea umană. Aceste reflexii se propagă la infinit, din aproape în aproape, de la un sistem la altul, fiind uneori reflexii doar ale unor fațete ale tiparului. Proiecțiile tiparului divin pe planetă reprezintă tiparele pământești (categoriile) care se propagă prin analiză.