Skip to content

Binefacere și voluntariat

Un prieten nu înțelegea de ce apare în CV-uri întrebarea privind activitățile de binefacere și voluntariat pe care le desfășoară; el n-ar face așa ceva. Cunoscându-l relativ bine, i-am arătat cât de multe activități caritabile a făcut și continuă să facă. Încă din perioada școlilor urmate, a meditat gratis pe unii colegi la diferite obiecte de studiu. Mai târziu, ca inginer și cercetător, coordona și lucra efectiv numeroase proiecte, susținând astfel salariile unor colegi leneși sau incapabili, cărora nu le păsa de unde le vin veniturile salariale. În funcțiile sale de conducere, efectua atât management, cât și activitate efectivă și neremunerată în diferite proiecte, acoperind astfel cheltuielile cu salariile multor angajați. Pe de altă parte, oare nu intră în categoria actelor de caritate și suportarea urmărilor faptelor hoților, tâlharilor, mincinoșilor, bârfitorilor, calomniatorilor și politicienilor? I-au fost tâlhărite casa și autovehiculul, toate fructele din grădină sunt furate sistematic, vecinii și-au mutat gardurile în curtea sa cu complicitatea autorităților locale, modificând astfel frontierele curții care dăinuiseră peste un secol. Ca să nu mai vorbim de munca voluntară de pe vremuri și multe, multe alte alea.

Advertisements

Some concepts and Lupascu’s logic

In order for the notion of cooperation between two systems to be defined in accordance with Lupascu’s logic, the dualism of the respective sides must be in a contradictory relationship. That is, the principle of contradictory complementarity must replace the principle of non-contradiction. For example, in combined transport, the co-operation of two modes (long-haul and short-haul transport) exist through their contradiction, forming together a kind of dynamic entity. While part of the entity is in actualization, the other is potentiating. While long-haul transport (rail, inland waterway, maritime) is in actualization by bringing freight to the terminal, short-haul transport (road transport) is potentiating by picking up and distributing goods arriving at the terminal. The two states can overlap partially over certain time intervals, but it is impossible both to be actual or potential simultaneously. Lupascu introduced the notion of the T-state, the included third party concept, which is defined as “the actual or potential state, T ≡ ~ A ~ P, of a term to the antithetic term (or still semi-actual and semi-potential): passing from the state A to the state P or from the state P to the state A, e or ē is necessarily in a state in which there is neither actual nor potential to ē or e, at half-way, so to speak, between A and P”. Identifying dialectics with the dynamic logic of contradictory, Lupascu uses the included third party concept. He says that “dialectics does not seem to be anything but logic itself; its third term, the third party included, cannot be the Hegelian synthesis, the third term of Hegel’s logic, for it is, on the contrary, the logical state, the dialectic aspect of the most powerful contradiction (eT ⊃ ēT) ⊃ CA ⋅ ​​~ CP)” (Ştefan Lupaşcu, Le principe d’antagonisme et la logique de l’énergie, Hermann et Cie, Paris, 1951). Logical values ​​from the perspective of dynamic logic whose binary character is given by the actualization and potentiation properties of contradictory dynamisms, called e and non-e. They can be in the state of actualization or potentiation, but also in a third state, the T-state, of antagonistic equilibrium, which is not a synthesis of the two dynamisms. It is the third value of dynamic logic. We could say that two systems interact, resulting in a third, superior aggregation level. For example, two systems (road and rail) can interact, resulting in combined transport. Although Basarab Nicolescu says that the laws of the lower and upper levels are different, we can say that those from the lower one result from the ones from the higher, by the particularization, ie the lower one is a particular case of the higher one, resulting from it by projection or deleting a dimension (for example, if inf = n dim space, and sup = (n + 1) dim space). Hence, there is interaction on this path, that is, there is not necessarily a rupture, a discontinuity between them. There are other dynamic entities that can be defined as the result of the contradictory complementarity between the actualization part and another potential. Such examples include delivery / collection transport, competition, vehicle loading / unloading, etc.

An idea for a theory of motivational needs by simplicial geometry

For optimal management and intensive use of human resources, it is necessary the use of subtle methods harmonizing the needs of employees with the organization’s objectives in the conditions of markets. On the frame of advanced society, changes of the relative position of human needs are possible. The majority of needs are becoming closer to each other, the initial principal needs being met relatively quickly in career management, following then a long way towards self-realization until updating self-esteem. Starting from human needs (1. Physiological, 2. Safety, 3. Social, 4. Esteem, 5. Self-realization) as defined by A. H. Maslow and that, people tend to meet in priority order 1 to 5, we try a generalization by simplicial geometry. We build the tetrahedron in Figure 1 and allocate to the main vertex on the top the last two needs. For human resource management we can use this simplicial complex represented by the tetrahedron whose vertices are the main needs of the employees and where are recognized also the versions ERD (Alfred Adler) and Herzberg. As the employee’s position is closer to the top vertex, decreases weight of personal hygiene needs and increase the self-realization (+ esteem) needs. The volume of the truncated pyramid between initial hygienic needs (base tetrahedron) and the triangle of current hygienic needs (in plan of section containing the current position of the employee, plan that is not necessarily parallel to the base) is the total individual satisfaction, with the maximum in top vertex D. Need for esteem can be positioned on the height of the tetrahedron slightly below the top vertex, as its preliminary stage. The subject tends to get to the top vertex, which is maximum capacity of what could be the person. This is a 3-simplex fully quantifying, depending on the position of a point in its volume, on its surface, on the edges, all types of needs may have some individual or group of individuals. These needs can be called derived needs from the fundamental needs (allocated to vertices). It defines a way of measuring the position coordinates of a point representing respective share of needs etc. There evolutionary way to the top vertex, without touching it, which is a sort of maximum suction, a singularity. Tetrahedron can represent more people, resulting in their relative positions. The dynamic of a person can result by positioning in tetrahedron his developments at various points in time, a trajectory. People may be represented separately, with simplex attached, such as a tetrahedron (3-simplex), triangle (2-simplex), segment (1-simplex), and point (0-simplex). Chaining them after a certain logic (flow technology, SCM, mobility, etc.) is a super graph. Network of simplexes form a simplicial complex. The position of his needs is closer to the top vertex of higher order needs, the employee is highly qualified and accomplished. The pyramid may have a polygonal base with n vertices (finite number of principal needs) or circular (infinite number of main needs), resulting in a conception of the specific needs of a highly developed and refined society in which human needs are diversified and nuanced. In the area of singularity, man can achieve the highest spiritual needs, such as forgiveness and kindness. Forgiveness is at his disposal to receive Jesus as Lord and Savior (2Cor 9.15). The kindness that comes from faith (2Tes1.11-12), it was received by the gift of the Holy Spirit at Whitsuntide. Both gifts are the basis of the theo-system. For people, classes of people or different domains there may even be different cones. Other geometric variants may also be designed. Edges that climb to the top can be non-linear, approaching the peak accelerated (exponentially), attenuated (parabolic, logistic curve), asymptotic (hyperbolic etc.). The same considerations can be made for other area of activities. On the management of urban systems, for example, in the basic triangle the vertex ‘Social’ is replaced with ‘Urban mobility’, and the top vertex of the tetrahedron will be the ‘Quality of urban life’, resulting simplicial complex of urban needs. Through surveys and statistical analyzes can be evaluated simplexes specific to urban zones or other systems, resulting in the end the global simplicial complex of urban or metropolitan area in question. And if needs are replaced with performance criteria, then applications come from optimization theory itself. By analogy, a connection with the black holes theory and their entropy could be found. For example, tending to the top, then to the infinite through a wormhole, human needs can expand into a symmetrical pyramid (cone). The same with direct logistics versus reverse logistics. Is this the pyramid (cone) that regresses the needs after retirement of the person (after reaching the peak of self-reliance)? That is, after passing through singularity (the wormhole), the symmetrical pyramid (cone) begins to expand to the dissipation of accumulations performed in the first pyramid. Or, going ‘beyond’, it’s happening the scattering of the material part, remaining something that lasts over time? In other words, blessed are those who reach perfection in the top…

You look at, but recognize?

Human beings can look at each other, but that doesn’t mean they know each other. There is a distinction between what is seen and what is found after a process of knowing that individuals (‘you are not what I thought you were’). In order to know and recognize each other, in addition to the provision of compatible sensors in the respective connection, there must be a knowledge harmonization between the respective individuals. These are also criteria for grouping individuals into equivalence classes, clusters, categories or groups. I mean, ‘who are similar, gathers.’ An incurable thief cannot know a diligent and honest farmer, but just consider him like a target from which he can steal something. Thieves are solidarizing quickly, as well as honest people. Everyone feels good in the company of others of own kind. This explains the social polarization, the migration of specialists, the poor quality of politicians, the failure of political regimes that proclaim the equality of individuals, etc. A cowboy cannot analyze the work of a mathematician to know him. The mathematician, to be understood in the inferior level, by the cowboy, he must present a simplified version of his work. That is, to give up part of the quality of his opus. On this basis, the cowboy is informed, but he must not take the right to judge the mathematician. It is also wrong to appoint a lower leader over a top-level community. A stupid person but having political support, as manager of a research center will surely enter the bankruptcy. The healthy natural tendency is for individuals to evolve, refine, and aspire to accepting them in increasingly elevated categories. The absolute mark of the evolution of the individual is of a religious nature. If we exemplify referring to Christianity, people have to follow a process similar to the ‘perfecting of the saints’, by which they are getting closer to Christ, which can only be achieved in this world. In this process, men continue to be different until the process is over, that is, until men reach the unity of the faith and knowledge of the Son of God (1 Cor 12.13). His acknowledgment as Lord will be possible when they will be able to see Him as He is (1 John 3.2). This is only possible for those who are pure in heart (Matthew 5.8), which is the highest level of evolution.

Privești, dar cunoști?

Ființele în general, deci și oamenii în particular, pot să se privească între ele, dar aceasta nu înseamnă că se și cunosc. Există o deosebire între ceea ce se vede și ceea ce se constată după parcurgerea unui proces de cunoaștere a individului respectiv (‘nu ești ceea ce credeam că ești’). Pentru a se cunoaște și a se recunoaște între ei, pe lângă dotarea cu senzori compatibili în conexiunea respectivă, trebuie să existe și-o armonizare gnoseologică între indivizii respectivi. Acestea reprezintă și criterii de grupare a indivizilor în clase de echivalență, în clustere, în categorii sau grupuri. Adică, ‘cine se aseamănă, se adună’. Un hoț incurabil nu-l poate cunoaște pe un gospodar harnic și cinstit, ci doar îl privește ca pe o țintă de la care poate fura ceva. Hoții se solidarizează repede, precum și gospodarii. Fiecare se simte bine în compania celor de teapa sa. Așa se explică polarizarea socială, migrația specialiștilor, calitatea slabă a politicienilor, eșuarea regimurilor politice care proclamă egalitatea indivizilor etc. Un văcar nu poate analiza opera unui matematician ca să-l cunoască. Trebuie ca acela de pe palierul superior, matematicianul, să se facă înțeles în palierul inferior, văcarului, prezentându-i o variantă simplificată a operei sale. Adică, să renunțe parțial la rigoare pentru a se face înțeles. Pe această bază, văcarul se informează, dar nu trebuie să-și aroge dreptul de a-l judeca pe matematician. Este greșită și numirea unui lider inferior peste o comunitate de nivel superior. Un centru de cercetări condus de politruci va intra cu siguranță pe drumul falimentului. Tendința naturală sănătoasă este ca indivizii să evolueze, să se perfecționeze, să aspire la acceptarea lor în categorii tot mai elevate. Reperul absolut al evoluției individului este de natură religioasă. Dacă exemplificăm referindu-ne la creștinism, oamenii trebuie să urmeze un process similar cu ‘desăvârșirea sfinților’ prin care se apropie tot mai mult de Hristos, ceea ce se poate realiza doar în această lume. În acest proces, oamenii continuă să fie diferiți până când procesul se va încheia, adică până atunci când oamenii vor ajunge la unitatea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu (1Cor12.13). Recunoașterea Lui ca Domn va fi posibilă atunci când vor putea să-L vadă așa cum este (1Ioan3.2). Aceasta este posibil doar pentru cei cu inima curată (Matei5.8), ceea ce reprezintă nivelul cel mai înalt de evoluție.

Dezvoltarea ca suită de divizări

Dezvoltarea poate fi considerată o succesiune de dihotomii clasificatoare ca într-o structură arborescentă. O succesiune de “despărțiri”, așa cum Ricoeur întelege evenimentul creației, prin separații succesive (apă-uscat etc.), se introduce ordine în haosul inițial (Facerea I, 4). La fel sunt descoperirea adevărului realizat de Creator și dezvăluirea semnificațiilor Cuvântului absolut (Ioan 1). Momentul fiecărei separări vine atunci când sistemul este matur. Procesul de separație succesivă, de creație – în cazul Creatorului, de descoperire – în cazul omului, este legat de creștere și dezvoltare. Așa se realizează și reproducerea. La scară mică, o organizație care a crescut prea mult, se divide sau, cel puțin, se reorganizează. Un mod de transport care s-a dezvoltat și diversificat foarte mult, generează prin separare, divizare, ramificare, alte moduri de transport. Se poate considera o analogie cu diviziunea celulară în creșterea și sporirea complexității unui sistem. Urmare a separațiilor succesive, sistemul global devine tot mai complex pentru că este mai divers, iar între părțile separate apar relații de cooperare, competiție, integrare, sinergie etc. În cazul transporturilor, relații de multi-, inter- și co-modalitate, logistică etc. Suita de “despărțiri” fundamentează și divizarea firmelor, separarea și externalizarea activităților, înlocuirea vechiului sistem cu o mulțime de sisteme relaționate între ele. Interrelaționarea este mai eficientă ca “înzidirea” sistemelor într-un singur sistem. Relaționarea sistemelor separate este mai eficientă față de ierarhizarea compartimentelor lipsite de independență. Este mai eficient circuitul apei în natură (relația dintre apă și uscat) față de un sistem de tip stază comună apă-uscat (mlaștină). Orice interdicție deschide alternativele supunerii și nesupunerii. De la Cioran poate fi considerat principiul individuației, intrarea haosului în diferențiere și-n cronologia diferențierii, pentru a modela începutul dezvoltării unei noi științe, cum este și cea a logisticii. Dupa cum Cioran susținea filozofia practicată în aer liber, în grădini, în natură, acasă, în locul filozofiei de catedră, se poate concepe un sistem de training in situ pentru transporturi și logistică. Adică, se predă, de exemplu, un curs de teoria intermodalității, într-o platformă intermodală etc. Există deja astfel de școli (cea de medicină, formarea prin inserție în management, în învățarea unei limbi străine …). Deosebirea dintre ființele și lucrurile aflate pe diferite niveluri de complexitate și dezvoltare, după criteriul limbajului utilizat constă în complexitatea și cunoașterea transmise, de exemplu, prin metoda despărțirii. Un câine “spune”, când hoțul sparge ușa clădirii pe care o păzește, că atentează cineva la securitatea existenței sale (hrană, apă, adăpost). O ființă mai inteligentă continuă să cunoască, prin “despartiri”, că documentele furate, materializate, înseamnă război, boli, impacturi asupra vieții, modificari genetice etc. În problema alegerii sunt cunoscuți algoritmii de tip B&B prin care se caută drumul spre soluția cât mai apropiată de cea optimă. In teoria cunoaşterii şi alegerea prin “despărţiri”, este utilă axioma de separare a lui Hausdorf: pentru orice doua elemente p şi q din T, există mulţimi disjuncte deschise X şi Y, astfel încât p este inclus în X şi q este inclus în Y. Axioma este satisfăcută într-un spaţiu topologic. Rezultă că, pentru a fi găsite p şi q, trebuie efectuate separări de spaţii X şi Y până se ajunge la p şi q. Ceva asemănător exprimă și axioma lui Arhimede: pentru două numere a şi b naturale oarecare, dacă a > o, există un n astfel încât: a . n > b. Iar axioma alegerii, spune: dacă S este un sistem de mulţimi nevide, atunci există o mulţime A care are exact un element în comun cu fiecare mulţime S din S. Seriozitatea vorbirii omului care este și plăcut lui Dumnezeu este “Ci cuvântul vostru să fie da, da, nu, nu, iar ce este mai mult decât acestea este de la cel rău” (Matei 5.37). Aceasta sugerează și relațiile umane bune care înseamnă da sau nu, fără a fi nevoie de insistări, lămuriri, reveniri, pentu a face treaba pentru care deja s-a convenit.

Fundamente divine ale dezvoltării durabile

O definiție foarte cunoscută a dezvoltării durabile este cea dată în Report of the World Commission on Environment and Development- Our Common Future, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland: „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Există și alte definiții, dar toate acestea se regăsesc într-o formă sau alta, în scrierile biblice, ceea ce le consolidează perenitatea valabilității. Conceptul societăţii durabile face distincţia între creşterea durabilă şi dezvoltarea durabilă. Creşterea trebuie să se refere la o sporire cantitativă a unui sistem socio-economic, în timp ce dezvoltarea durabilă constă în schimbări calitative ale sistemului, într-un echilibru dinamic cu mediul înconjurător.

Flora și fauna din mediul înconjurător au fost atribuite oamenilor în folosință (Geneza 9). Însă, responsabilitatea oamenilor este foarte mare, chiar și-n desfășurarea unei strategii de dezvoltare durabilă, pentru că este imposibil să faci un bine undeva fără să faci rău acolo sau altundeva, neexistând nici-un om care să facă binele fără să păcătuiască (Ecleziastul 7.20). De exemplu, oricât de performantă, în termeni de dezvoltare durabilă, ar fi tehnologia de fabricație a unui scaun de lemn, nu se poate evita sacrificarea unui copac undeva. Se mai menționează și posibilitatea extremă în care, nu există nimeni care să facă binele (Ps 14.3; Isaia 64.6), iar Solomon spune că nu este om care să nu păcătuiască (1Împărați 8.46). În sprijinul dezvoltării durabile, pot fi făcute trimiteri și la: Geneza 8.21; Ps 130.3, 143.2; Isaia 53.6; Romani 3.22-23; 1Ioan 1.8 și 10, 3.4; Iacov 4.17 etc. Dezvoltarea durabilă este posibilă dacă oamenii și-ar aminti și ar acționa conform 1Tim 6.7-8, pentru că nimic n-am adus în lume și nici nu putem lua ceva din ea. Dar având hrană și îmbrăcăminte, vom fi mulțumiți cu acestea. Deși a avut puterea divină de a înmulți cele câteva pâini și doi pești, la sfârșit, Isus a cerut să fie strânse toate fărâmiturile. Sugestia pentru evitarea risipei în scopul păstrării echilibrului în natură, este evidentă. Un instrument de lucru este internalizarea costurilor externe. In spiritul conceptelor de dezvoltare durabilă, costul marginal extern reprezintă diferenţa dintre costurile marginale sociale pe care utilizatorul le impune intregului sistem şi costurile private percepute de acesta. In timp ce pe infrastructura rutieră accesul este deschis, pe calea ferată sau pe aeroporturi accesul trebuie rezervat în prealabil pentru a se evita congestia. Importantă pentru transporturi este valoarea penuriei de capacitate: când se atinge capacitatea infrastructurii, utilizatorii suplimentari nu mai pot cumpăra sloturi sau trase. Preţul unităţii de trafic (sau a transportării unui container, de exemplu) reprezintă suma dintre costul intern al operatorului de transport şi taxa de acces la infrastructură. Tariful de acces reprezintă costul marginal extern impus celorlaţi de către operatorul de transport. Abaterile practice faţă de cele afirmate mai sus înseamnă penalităţi şi bonusuri ce se acordă operatorilor cu ocazia alocării şi taxării accesului la infrastructură. Mecanismul de alocare şi tarifare a accesului la infrastructurile de transport reprezintă un instrument strategic de dezvoltare a transportului intermodal. Din acest motiv, este importantă construirea şi utilizarea unui model pentru evaluarea costurilor externe care să fie translatabil între modurile de transport în baza unei idei categoriale.