Skip to content

You look at, but recognize?

Human beings can look at each other, but that doesn’t mean they know each other. There is a distinction between what is seen and what is found after a process of knowing that individuals (‘you are not what I thought you were’). In order to know and recognize each other, in addition to the provision of compatible sensors in the respective connection, there must be a knowledge harmonization between the respective individuals. These are also criteria for grouping individuals into equivalence classes, clusters, categories or groups. I mean, ‘who are similar, gathers.’ An incurable thief cannot know a diligent and honest farmer, but just consider him like a target from which he can steal something. Thieves are solidarizing quickly, as well as honest people. Everyone feels good in the company of others of own kind. This explains the social polarization, the migration of specialists, the poor quality of politicians, the failure of political regimes that proclaim the equality of individuals, etc. A cowboy cannot analyze the work of a mathematician to know him. The mathematician, to be understood in the inferior level, by the cowboy, he must present a simplified version of his work. That is, to give up part of the quality of his opus. On this basis, the cowboy is informed, but he must not take the right to judge the mathematician. It is also wrong to appoint a lower leader over a top-level community. A stupid person but having political support, as manager of a research center will surely enter the bankruptcy. The healthy natural tendency is for individuals to evolve, refine, and aspire to accepting them in increasingly elevated categories. The absolute mark of the evolution of the individual is of a religious nature. If we exemplify referring to Christianity, people have to follow a process similar to the ‘perfecting of the saints’, by which they are getting closer to Christ, which can only be achieved in this world. In this process, men continue to be different until the process is over, that is, until men reach the unity of the faith and knowledge of the Son of God (1 Cor 12.13). His acknowledgment as Lord will be possible when they will be able to see Him as He is (1 John 3.2). This is only possible for those who are pure in heart (Matthew 5.8), which is the highest level of evolution.

Privești, dar cunoști?

Ființele în general, deci și oamenii în particular, pot să se privească între ele, dar aceasta nu înseamnă că se și cunosc. Există o deosebire între ceea ce se vede și ceea ce se constată după parcurgerea unui proces de cunoaștere a individului respectiv (‘nu ești ceea ce credeam că ești’). Pentru a se cunoaște și a se recunoaște între ei, pe lângă dotarea cu senzori compatibili în conexiunea respectivă, trebuie să existe și-o armonizare gnoseologică între indivizii respectivi. Acestea reprezintă și criterii de grupare a indivizilor în clase de echivalență, în clustere, în categorii sau grupuri. Adică, ‘cine se aseamănă, se adună’. Un hoț incurabil nu-l poate cunoaște pe un gospodar harnic și cinstit, ci doar îl privește ca pe o țintă de la care poate fura ceva. Hoții se solidarizează repede, precum și gospodarii. Fiecare se simte bine în compania celor de teapa sa. Așa se explică polarizarea socială, migrația specialiștilor, calitatea slabă a politicienilor, eșuarea regimurilor politice care proclamă egalitatea indivizilor etc. Un văcar nu poate analiza opera unui matematician ca să-l cunoască. Trebuie ca acela de pe palierul superior, matematicianul, să se facă înțeles în palierul inferior, văcarului, prezentându-i o variantă simplificată a operei sale. Adică, să renunțe parțial la rigoare pentru a se face înțeles. Pe această bază, văcarul se informează, dar nu trebuie să-și aroge dreptul de a-l judeca pe matematician. Este greșită și numirea unui lider inferior peste o comunitate de nivel superior. Un centru de cercetări condus de politruci va intra cu siguranță pe drumul falimentului. Tendința naturală sănătoasă este ca indivizii să evolueze, să se perfecționeze, să aspire la acceptarea lor în categorii tot mai elevate. Reperul absolut al evoluției individului este de natură religioasă. Dacă exemplificăm referindu-ne la creștinism, oamenii trebuie să urmeze un process similar cu ‘desăvârșirea sfinților’ prin care se apropie tot mai mult de Hristos, ceea ce se poate realiza doar în această lume. În acest proces, oamenii continuă să fie diferiți până când procesul se va încheia, adică până atunci când oamenii vor ajunge la unitatea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu (1Cor12.13). Recunoașterea Lui ca Domn va fi posibilă atunci când vor putea să-L vadă așa cum este (1Ioan3.2). Aceasta este posibil doar pentru cei cu inima curată (Matei5.8), ceea ce reprezintă nivelul cel mai înalt de evoluție.

Dezvoltarea ca suită de divizări

Dezvoltarea poate fi considerată o succesiune de dihotomii clasificatoare ca într-o structură arborescentă. O succesiune de “despărțiri”, așa cum Ricoeur întelege evenimentul creației, prin separații succesive (apă-uscat etc.), se introduce ordine în haosul inițial (Facerea I, 4). La fel sunt descoperirea adevărului realizat de Creator și dezvăluirea semnificațiilor Cuvântului absolut (Ioan 1). Momentul fiecărei separări vine atunci când sistemul este matur. Procesul de separație succesivă, de creație – în cazul Creatorului, de descoperire – în cazul omului, este legat de creștere și dezvoltare. Așa se realizează și reproducerea. La scară mică, o organizație care a crescut prea mult, se divide sau, cel puțin, se reorganizează. Un mod de transport care s-a dezvoltat și diversificat foarte mult, generează prin separare, divizare, ramificare, alte moduri de transport. Se poate considera o analogie cu diviziunea celulară în creșterea și sporirea complexității unui sistem. Urmare a separațiilor succesive, sistemul global devine tot mai complex pentru că este mai divers, iar între părțile separate apar relații de cooperare, competiție, integrare, sinergie etc. În cazul transporturilor, relații de multi-, inter- și co-modalitate, logistică etc. Suita de “despărțiri” fundamentează și divizarea firmelor, separarea și externalizarea activităților, înlocuirea vechiului sistem cu o mulțime de sisteme relaționate între ele. Interrelaționarea este mai eficientă ca “înzidirea” sistemelor într-un singur sistem. Relaționarea sistemelor separate este mai eficientă față de ierarhizarea compartimentelor lipsite de independență. Este mai eficient circuitul apei în natură (relația dintre apă și uscat) față de un sistem de tip stază comună apă-uscat (mlaștină). Orice interdicție deschide alternativele supunerii și nesupunerii. De la Cioran poate fi considerat principiul individuației, intrarea haosului în diferențiere și-n cronologia diferențierii, pentru a modela începutul dezvoltării unei noi științe, cum este și cea a logisticii. Dupa cum Cioran susținea filozofia practicată în aer liber, în grădini, în natură, acasă, în locul filozofiei de catedră, se poate concepe un sistem de training in situ pentru transporturi și logistică. Adică, se predă, de exemplu, un curs de teoria intermodalității, într-o platformă intermodală etc. Există deja astfel de școli (cea de medicină, formarea prin inserție în management, în învățarea unei limbi străine …). Deosebirea dintre ființele și lucrurile aflate pe diferite niveluri de complexitate și dezvoltare, după criteriul limbajului utilizat constă în complexitatea și cunoașterea transmise, de exemplu, prin metoda despărțirii. Un câine “spune”, când hoțul sparge ușa clădirii pe care o păzește, că atentează cineva la securitatea existenței sale (hrană, apă, adăpost). O ființă mai inteligentă continuă să cunoască, prin “despartiri”, că documentele furate, materializate, înseamnă război, boli, impacturi asupra vieții, modificari genetice etc. În problema alegerii sunt cunoscuți algoritmii de tip B&B prin care se caută drumul spre soluția cât mai apropiată de cea optimă. In teoria cunoaşterii şi alegerea prin “despărţiri”, este utilă axioma de separare a lui Hausdorf: pentru orice doua elemente p şi q din T, există mulţimi disjuncte deschise X şi Y, astfel încât p este inclus în X şi q este inclus în Y. Axioma este satisfăcută într-un spaţiu topologic. Rezultă că, pentru a fi găsite p şi q, trebuie efectuate separări de spaţii X şi Y până se ajunge la p şi q. Ceva asemănător exprimă și axioma lui Arhimede: pentru două numere a şi b naturale oarecare, dacă a > o, există un n astfel încât: a . n > b. Iar axioma alegerii, spune: dacă S este un sistem de mulţimi nevide, atunci există o mulţime A care are exact un element în comun cu fiecare mulţime S din S. Seriozitatea vorbirii omului care este și plăcut lui Dumnezeu este “Ci cuvântul vostru să fie da, da, nu, nu, iar ce este mai mult decât acestea este de la cel rău” (Matei 5.37). Aceasta sugerează și relațiile umane bune care înseamnă da sau nu, fără a fi nevoie de insistări, lămuriri, reveniri, pentu a face treaba pentru care deja s-a convenit.

Fundamente divine ale dezvoltării durabile

O definiție foarte cunoscută a dezvoltării durabile este cea dată în Report of the World Commission on Environment and Development- Our Common Future, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland: „dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Există și alte definiții, dar toate acestea se regăsesc într-o formă sau alta, în scrierile biblice, ceea ce le consolidează perenitatea valabilității. Conceptul societăţii durabile face distincţia între creşterea durabilă şi dezvoltarea durabilă. Creşterea trebuie să se refere la o sporire cantitativă a unui sistem socio-economic, în timp ce dezvoltarea durabilă constă în schimbări calitative ale sistemului, într-un echilibru dinamic cu mediul înconjurător.

Flora și fauna din mediul înconjurător au fost atribuite oamenilor în folosință (Geneza 9). Însă, responsabilitatea oamenilor este foarte mare, chiar și-n desfășurarea unei strategii de dezvoltare durabilă, pentru că este imposibil să faci un bine undeva fără să faci rău acolo sau altundeva, neexistând nici-un om care să facă binele fără să păcătuiască (Ecleziastul 7.20). De exemplu, oricât de performantă, în termeni de dezvoltare durabilă, ar fi tehnologia de fabricație a unui scaun de lemn, nu se poate evita sacrificarea unui copac undeva. Se mai menționează și posibilitatea extremă în care, nu există nimeni care să facă binele (Ps 14.3; Isaia 64.6), iar Solomon spune că nu este om care să nu păcătuiască (1Împărați 8.46). În sprijinul dezvoltării durabile, pot fi făcute trimiteri și la: Geneza 8.21; Ps 130.3, 143.2; Isaia 53.6; Romani 3.22-23; 1Ioan 1.8 și 10, 3.4; Iacov 4.17 etc. Dezvoltarea durabilă este posibilă dacă oamenii și-ar aminti și ar acționa conform 1Tim 6.7-8, pentru că nimic n-am adus în lume și nici nu putem lua ceva din ea. Dar având hrană și îmbrăcăminte, vom fi mulțumiți cu acestea. Deși a avut puterea divină de a înmulți cele câteva pâini și doi pești, la sfârșit, Isus a cerut să fie strânse toate fărâmiturile. Sugestia pentru evitarea risipei în scopul păstrării echilibrului în natură, este evidentă. Un instrument de lucru este internalizarea costurilor externe. In spiritul conceptelor de dezvoltare durabilă, costul marginal extern reprezintă diferenţa dintre costurile marginale sociale pe care utilizatorul le impune intregului sistem şi costurile private percepute de acesta. In timp ce pe infrastructura rutieră accesul este deschis, pe calea ferată sau pe aeroporturi accesul trebuie rezervat în prealabil pentru a se evita congestia. Importantă pentru transporturi este valoarea penuriei de capacitate: când se atinge capacitatea infrastructurii, utilizatorii suplimentari nu mai pot cumpăra sloturi sau trase. Preţul unităţii de trafic (sau a transportării unui container, de exemplu) reprezintă suma dintre costul intern al operatorului de transport şi taxa de acces la infrastructură. Tariful de acces reprezintă costul marginal extern impus celorlaţi de către operatorul de transport. Abaterile practice faţă de cele afirmate mai sus înseamnă penalităţi şi bonusuri ce se acordă operatorilor cu ocazia alocării şi taxării accesului la infrastructură. Mecanismul de alocare şi tarifare a accesului la infrastructurile de transport reprezintă un instrument strategic de dezvoltare a transportului intermodal. Din acest motiv, este importantă construirea şi utilizarea unui model pentru evaluarea costurilor externe care să fie translatabil între modurile de transport în baza unei idei categoriale.

Pareidolia in behavioral archetypes

Pareidolia is a phenomenon defined as an illusion or misinterpretation. It consists in perception of a psychological inertia used as a benchmark to cover the missing elements by interpolation of external stimuli as being significant and interpreting them as familiar known objects. The perceived stimuli are often random and obscure, but they are perceived as clear and precise. Its etymology comes from the Greek para meaning besides, with, alongside, and eidolon, nickname from eidos, which means image. It is a side effect of human brain generated as a need to recognize with high speed some common objects like human faces. It is a kind of instinct, as shown somewhat the images foreshadowed. The same error could it happens in a system with artificial intelligence which, in the absence of complete information, can achieve interpolation on existing ones, resulting a configuration comparable only with experience to date. This may be different from reality. Pareidolia distort the behavior of both the people and of the organizations and institutions that are actually structures animated by people. The effects can be seen from the insignificant events, reaching the complexes events with respective consequences. For example, an explosion during welding work in the engine room of a ship under repair, a TV reporter which transmitted onsite, presented the accident as being a result of carelessness use of gas cylinders in the kitchen. In his mind could not be otherwise. Worse is when the confusion occurs on a large scale, between which means policy and strategy, between strategy and project, between the authority and administration, between the concepts of transport, confusion between European regulations and those found nationally, they the latter adopted sometimes only by mimicry. Often civil servants consider citizens as ‘slaves’, their will remaining according to the old archetype, forgetting that the public servant, by definition, serve the citizens. On the other hand, a ready mind can recognize or detect on organizational or behavioral configuration, another scheme, innovative, which could be better. Pareidolia may be useful in identifying potential standard configurations in a first approximation, followed by their compulsory analysis.

A young man has a wave function attached, which collapses when he becomes aged

A young man is a quantum system. His condition can be known with a certain probability expressed by a wave function depending on many variables. He still has not chosen life path from the many variants that exist, its value system is not well defined, the objectives to be achieved in the short and long term are not clear. He still searching an area in which to excel. His personality is not well defined. He has many questions, is always dissatisfied, emotionally unstable. Even his health is unpredictable. In time, one of these variables for instance, known as measurable, collapses, meaning become constant and defines respective criteria of the individual, thus decreasing indeterminacy of his state. As time passes, more and more variables become constants. Finally, when man is mature, his wave function has collapsed. Only now man may be known because is well defined and has predictable behavior. This quantum approach is useful in human resource management in dynamic perspective to achieve optimal results for all stakeholders: employers, employees, society etc.

Sistemul L

Un sistem L constă dintr-un ansamblu de date ce permite trecerea de la un șir de simboluri la altul, înlocuind fiecare simbol cu un alt șir de simboluri. Conceptul de sistem L a fost creat în 1968 de matematicianul Aristid Lindenmeyer. Prin acesta pot fi modelate probleme precum extinderea europeană, globalizarea, dezvoltarea tehnologică, diseminarea unei tehnologii sau epidemiile, proiectarea unor strategii de dezvoltare etc. Un sistem L pleacă de la un alfabet de simboluri din care se formează cuvinte, șiruri de simboluri, conform unor reguli prestabilite, numite și reguli de producție prin care se generează un nou cuvânt din fiecare simbol deja existent în generația actuală (precursoare). Rezultă astfel, o nouă generație de cuvinte care conțin simboluri din alfabet într-o anumită ordine. În funcție de regulile de producție, frecvența și distribuția anumitor simboluri în generația de la iterația sau de la momentul t, de exemplu, pot fi mai mici sau mai mari. De exemplu, procesul de armonizare legislativă națională A cu cea europeană B, începând din starea inițială A (axioma), se poate realiza de la o etapă la alta, cu setul de reguli: A → AB; B → B.

Rezultă etapele de armonizare:

A

AB

AB B

AB B B

Se observă că, în această strategie, legislația europeană indigenizată devine rapid predominantă în timp. Similar, pot fi construite reguli de producție distribuită în teritoriu, astfel încât fiecare generație a sistemului L să reprezinte un anumit mod de diseminare a unei strategii de dezvoltare economică în teritoriu. In esență, atingerea unui punct (europenizarea sa, de exemplu) îl transformă, după un timp, în centru activ generator de noi extinderi. În ambele cazuri, regulile sunt considerate uzual, de natură fractală, dar am putea realiza și reguli dedicate unor situații și locuri anumite sau care sunt valabile la un moment dat. Aplicarea regulilor de dezvoltare economică într-un teritoriu anume, de exemplu prin aport de investiții străine, poate modela dezvoltarea tehnologică intensivă a teritoriului respectiv, exprimată prin aglomerarea într-un spațiu finit a simbolurilor ce reprezintă înalta tehnologie.